O zic de la inceput, as fi preferat Portugalia. Dar, cum calul de dar nu sa cauta la dinti, nu o sa schimb eu asta.
Motivul vizitei: team-building - dar nu in intelesul clasic, ci mai mult un motiv de a ne cunoaste mai bine, de a afla ce face fiecare, etc, etc...
Am aterizat in Atena putin dupa ora 3, miercuri, in 29 iunie. Adica exact ziua in care se votau 'maretele' masuri de austeritate.
Primul impact cu atmosfera din Atena a fost unul destul de dur: o coada ce se intindea pe toata lungimea aeroportului (cred ca avea cate sute de metri bune). Si o mare de taxiuri. Si.. atat. Ne-am lamurit repede despre ce era vorba: Transportul public era in greva, asa ca singura modalitate de a ajunge in oras era taxiul.
Dupa un drum de vreo 5 minute, am ajuns la capatul cozii (ironia sortii, poarta pe care am iesit era exact la... 'finish'). Si dupa o asteptare de vreo 40 min, am reusit sa ne si urcam in minunatul taxi...
Nici nu ne-am mai mirat cand am aflat ca ne va costa in plus (pretul unei calatorii de la aeroport e de fix 35 de euro in mod normal - pret fix). Negocierea a inceput de la 70. Urma sa platim mai putin in functie de trafic.
Sincer sa fiu, am mers cu cea mai slaba soferita cu care am mers in viata mea - a condus cu viteza, a vorbit la telefon, a vorbit in continuu (cand nu vorbea la telefon) - la un moment dar am avut senzatia ca masina se conduce singura..
Pretul final a fost de 55 de euro (ca a trebuit sa ocolim si zona cu probleme), plus un 'tipp' de 5 euro (pe care l-am dat din tot sufletul, bucuros ca am ajuns cu bine.
Caldura. Asta a fost al doilea impact. Incredibil de cald, un soare arzator. :)
Ne-am cazat. Si dupa 5 minute, eram sus pe acoperis, la piscina, bar, restaurant si ce mai aveau pe acolo.
Superba priveliste. Atat de sus (hotelul era cea mai inalta cladire din zona si cred ca una din cele mai inalte din Atena), dar si din camera (de pe geam puteam admira in fiecare seara Acropolele).
Piscina.. micuta, dar foarte faina, imbietoare.
Si cum aveam de ales intre a ramane la piscina pentru restul dupa-amiezii si a merge in oras.. am ales sa mergem in oras.
Iar daca hotelul ne-a impresionat, prin conditii si priveliste, nu acelasi lucru as putea spune despre imprejurimi. Ne-am uitat pe internet cam cum ar trebui sa mergem pana in centru, descoperind ca e de fapt un drum drept, cam 20min de mers pe jos.
Atena ne-a intampinat cu o mizerie inimaginabila. Rezultatul zilelor de greva, dar o priveliste dezolanta.Gramezi de saci de gunoaie, mizerii aruncate pe strazi...
Si daca asta nu era de ajuns, in drumul spre centru am trecut si pe langa o zona 'populata' de personaje mai ciudate - senzatia mea e ca erau junkies, dar cum nu am intrat in contact cu ei, nu pot spune cu siguranta. Oricum, o adunatura foarte pestrita.
Asa am inceput aventura primei zile, o zi ce urma sa se termine tarziu, in noapte...
La toate intersectiile importante erau politisti. Si circulatia masinilor in directia centru era interzisa. Cum noi eram pe jos, nu am avut probleme in a ne strecura. :)
Ajunsi in Plaka, am inceput sa cautam un loc unde sa mancam, caci era deja tarziu si mancarea de pe avion, desi gustoasa si suficienta (multumim Lufthansa), parea deja o poveste dintr-un trecut atat de indepartat...
Ne-am comportat ca niste 'barbati' adevarati, invartindu-ne in jurul cozii in cautarea restaurantului 'ideal'. Cum l-am ales pana la urma? Unii poate vor recunoaste tiparul - a fost primul dupa un moment declarat X - eram prea nehotarati ca sa putem alege.
Dar, desi in totala necunostinta de cauza, am ales bine. Am mancat traditional, avand de ales 7 din 20 de feluri. Am savurat mancarea pentru ca apoi sa pornim in cea de-a doua parte a 'excursiei'.
Ne-am cam pierdut pe strazi.Nu ma plang, dar asta a fost realitatea.La fel cum tot realitatea (si nu o simpla scuza) e faptul ca la acest lucru au participat activ si fortele de politie masate in intersectii, ce ne obligau sa o luam stanga cand noi vroiam inainte, apoi dreapta cand noi vroiam stanga si tot asa...
Acum, povesti cu ‘revoltele’ din Atena, vazute chiar la fata locului.
Primul lucru ce m-a socat au fost afisele. Pe fiecare (si nu, nu glumesc) stalp era lipit un afis ce (banuesc ca asta era, dupa poze) indemna lumea sa iasa in strada. Ce m-a distrat cel mai tare au fost semnatarii afiselor: erau doua ‘grupari’, recunoscute dupa semne – comunistii si.. anarhistii. Frumoasa combinatie, nu?!
In toata zona centrala ne-am intalnit cu grupuri (mai mici sau mai mari) de oameni, ce participasera activ la demonstratii, usor de recunoscut deoarece erau albi pe fata (probabil de la gazele lacrimogene sau ce s-a mai folosit). Si cam unul din trei purta masca: de la o simpla masca (precum cele folosite pe vremea gripei aviare) pana la masti de gaz, in adevaratul sens al cuvantului.
Extrem de multi tineri (de fapt, marea majoritate). Si oameni trecuti de 45-50. Foarte putini intre 30 si 40. Multi stateau la o terasa, band o bere, extrem de relaxati. Da, clar nu marea majoritate, dar suficient de multi cat sa poata fi observati. Si pe masura ce ne-am paropiat de ‘teatrul de razboi’ am intalnit tot mai multi tineri
Ne-am dat seama ca lucrurile devin serioase cand am intanit primul container arzand (si nu ma refer la unul din ala mic, de stalp, si la containerele alea mari, unde se pun saci). Si, in mod evident, puctul culminant a fost cand am vazut pe jos grenada lacrimogena. Aerul era aproape irespirabil (nu intrebati de ce stateam acolo, raspunsul e simplu – eram curiosi si la cum vedeam in jur nici una din cele doua parti nu era agresiva). Dar vroiam sa vedem noi, la fata locului ce se intampla. In zona din jurul Parlamentului.. arata ca dupa razboi. Geamuri sparte (se lucra deja la inlocuirea lor), ghivece sparte (si in general tot ce a putut fi folosit ca proiectil – am vazut si niste scari de marmura facute prag), gramezi de gunoaie arzand (oare nu era sufficient gazul lacrimogen?!), iar trupele de politie ‘normale’ inlocuite de trupe special (echivalentul trupelor de interventie de la jandarmi, mascatii nostril). Atmosfera era incarcata, tensionata, dar totusi calma. Ce am putut remarca e ca politistii erau provocati in permanenta, dar isi pastrau calmul, nereactionand (bine, provocarile erau verbale, in general).
Cel mai pun exemplu al felului in care erau provocati polististii a venit dup ace incurcasem stanga cu dreapta si nimerisem.. in piata Syntagma (adica central ‘campului de lupta’). Piata era ocupata in intregime de politie, aveam senzatia ca se pregateste manifestatie de 23 August sau de ziua Armatei/Politiei – motociclete, cai, scutieri, mascati, politisti normali. Un grup de scutieri (erau cred cam 15), in grup compact, marsaluiau dintr-o parte in alta e pietei (pe partea dreapta a strazii). Pe partea opusa, un grup de 20-25 de tineri strigau la ei (nici cea mai vaga idée ce, dar pareau destul de nervosi, desi nu se miscau din loc). La un moment dat, intr-un zgomot puternic, pe strada au aparut vreo 20 de tineri, pe motociclete, ce au incetinit langa grupul de politisti si au inceput sa ii sicaneze – claxonau, se faceau ca intra in ei, strigau, sa faceau ca ii lovesc renuntand in ultima clipa, etc. In nici un moment scutierii nu au dat vre-un semn ca vor riposta, ei si-au vazut de drum.
La o singura intersectie nu am fost lasati sa o luam pe unde vrem, in rest, desi erau acolo, ‘supraveghind’, trupele de politie doar ne recomandau sa o luam intr-o anumita directie (dar am vazut foarte multi oameni ce mergeau totusi in acea directive fara ca politia sa le interzica.
Cam asta a fost ceea ce am vazut. Am ramas impresionat doar de mizeria extraordinara si de mirosul gazelor lacimogene.
A urmat cea de-a doua parte a serii, aproape la fel de interesanta ca si prima: intoarcerea la hotel.
La un moment dat, ne-am pierdut. Adica.. pierdut ca nu mai stiam pe unde suntem. J Am reusit intr-un final sa gasim drumul, singura problema fiind faptul ca eram de partea gresita a dealului (unde deal = Acropole). Pentru a nu ocoli o gramada (cu riscul de a nimeri iar intre ‘razboinici’, am ales un drum ce inconjura Acropolele.
Drumul ce il alesesem pe harta era exact pe la poalele dealului. Am nimerit cu greu, aveam mereu senzatia ca nu mergem bine (sau cel putin eu). Nu am mai patit asa ceva niciodata..
Am ajuns in parcare, chiar la intrare. Si deodata am auzit o larma foarte puternica, o multime de sirene de politie. Si cand zic multime, nu ma gandesc la 1-2-3-5… ci… la multe. Ne-am oprit, derutati, asteptand sa vedem ce se petrece. Si ne-am trezit ‘inconjurati’ de motociclete de politie. Cred ca erau cel putin 100. Au parcat frumos, de jur imprejurul parcarii. Cativa au facut un tur, cautand prin.. tufisuri. Ba unul ne-a luminat si pe noi cu lanterna, dar presupun ca nu aveam fata de infractori, ca a renuntat repede.
Si ne-am vazut de drum. A trebuit din nou sa trecem prin ‘minunata’ zona a ‘ciudatilor’, care arata si mai urat noaptea, dar din nou, fara nici cea mai mica problema (oricum era in continuare plin de politie).
Seara s-ar fi incheiat aici, daca nu am fi vazut in doua randuri (cred ca doua au fost, sper sa nu ma insel) motocicletele de politie facand ture (in miezul noptii, cu girofarele – inclusiv cele cu sonor) pornite.
Asta fost prima zi, contactul cu Atena. Urmau doua zile de lucru..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu