As fi putut la fel de bine intitula acest post: '4 zile de plimbat, daca nu punem la socoteala si ploaia'. dar apoi m-am gandit si am preferat un ton mai optimist...
M-am bucurat ca aveam macar oportunitatea de a vizita Madridul in weekendul 'lung' de Pasti. Asta insemnand nu una, ci doua zile libere. caci madrilenii, mai catolici decat Papa.. eu 2 zile libere: si joi si vineri inainte de Pasti. Ma rog, nu am inteles foarte bine motivul, dar nu m-a deranjat ideea. dar cum stim toti: socoteala din targ nu se potriveste cu cea de acasa.
Miecuri seara... am facut planuri mai ceva ca Napoleon inainte de Waterloo: adrese, conexiuni de metrou, orare muzee, harti, hartulici, etc. Ma simteam... pregatit.
Joi dimineata... ceasul mi-a ramas setat sa sune caintr-o zi normala. adica la 7:20. Pfff... cand a sunat, m-am intins (cu greu), l-am oprit zicandu-mi ca e zi libera si nu e graba. si am adormit. m-a trezit la 11 o bataie in usa. greu, parca tarandu-ma... am ajuns pana la usa. la usa.. cineva de la hotel... care ma intreba daca totusi nu vreau curatenie. am realizat ca mai intrase cineva in camera... :) am reusit sa ingaim un 'manana'... am inchis usa.....si inapoi in pat. m-am trezit pe la 1, de data asta definitiv. vorba vine, ca pe la 2 am reusit sa ma dau jos din pat. :) am realizat cat e ceasul, zicandu-mi ca si maine e o zi, si sa las linistit pe maine ce oricum nu prea am chef sa fac azi. abia apoi m-am uitat si pe geam si am vazut ca ploua cu galeata. ah, bun, deci oricum nu as fi putut sa ies. si cu geaca mea de piele (si fara umbrela)... mi-ar fi prins super o ploaie din asta in oras. bun, e deci hotarat, inapoi in pat. si am cam dormitat toata ziua. :)
iar ziua s-a incheiat la fel de bine cum a inceput: seara am aflat ca restaurantul are program de weekend... adica e inchis. ca deh, stateam in hotel de 4stele, e normal sa fie asa. dezamagit total, ma mancat ceva la bar (bine ca macar asta e deschis, chiar si in weekend).
si era sau uit: joi a inceput invazia. au venit americanii :) am crezut ca sunt macar 100, dupa zgomot. apoi am realizat ca.. fac zgomot ca le e probabil frica. erau doar vreo 20. partea si mai buna (dar pe care aveam sa o realizez doar in noptile urmatoare): niste americani (nu stiu daca ei sau ele) erau cazati in camera de langa mine.. ce a devenit cartier general... de petreceri. si nu atat galagia (se pare ca izolatia fonica e la inaltime), cat trantitul usii m-a scos din minti. dar .. despre asta mai incolo.
luni, 25 aprilie 2011
F¿X$&! Linux!
Am tot amanat sa scriu asta, dar deja nu mai suport!
O sa incerc sa fac un '10 things I hate about you' -nu stiu daca o sa iasa neparat 10, dar alea care o sa fie ma scot din minti!
Pe rand, in ordinea in care imi vin in minte:
1. Cica Windows e cah ca nu ai drivere, ca tre sa instalezi tot felul, etc.... Pai si atunci rahatul de Linux cum e?! Adica instalez eu ultima versiune de Ubuntu (asta ca sa fie clar ca nu incerc nu stiu ce versiune de acum 100 de ani) si care imi e surpriza? Nu tu placa de retea (nici wireless, nici aia 'normala'), placa video... e, dar nu suporta nimic de 3D, cititor de carduri (ce e ala?!) si probabil lista ar continua daca as mai avea alte componente. Si nu e vorba de nu stiu ce tricky configuratie, e un laptop standard. Bun, dupa cateva restarturi... recunoaste placa wireless, si ma pune ca activez driverul (de ce asa si nu direct... nu intrebati).
2. Interfata grafica... acu nu ca sunt eu obisnuit cu aia de Windows.. dar pe bune, trei sferturi din cele oferite 'by default' arata de parca sunt facute de copii retarzi. si (evident) nici pe net nu gasesti ceva mai breaz. ca sa nu mai spun ca modul de instalare a ramas un mister. :)
3. Setari: la ce or mai fi facut interfata grafica daca tot nu reusesc sa puna tot ce trebuie la un loc?! ca sa nu mai zic ca o gramada de chestii... le instalezi din terminal. I mean... WTF?! Pai nu trebuia sa fie o alternativa... mai la indemana?! Si nu ma luati cu 'da, dar daca instalezi totul cum trebuie ai un sistem. mai nu stiu cum' ca e o prostie. o sa explic mai jos si de ce. logica.. asta as vrea LOGICA. si sorry, dar de fiecare data.. logica imi scapa. si chiar nu ma consider un batut in cap.
4. Linux are, si face, si drege... se zice. eu vin si intreb simplu: unde?! fanii linux vin si rad de Windows Media player... pai fratilor... macar astia de la windows recunosc ca nu e perfect si ca ii trebuie multe.... dar ce sa zic daca playerele media de linux au nevoie sa instaleze pana si codecuri pentru mp3 (care nu vin 'by default') - si ghici.. ai nevoie de conexiune la net, ca nu-s direct pe disc. la fel cu cam orice altceva ai vrea sa instalezi. ca sa nu mai zic ca orice rahatel de program vine cu zeci (uneori, dar des) de librarii... si alte marlanii, ca nu mai stii ce ai instalat pe computer... ca ci concluzie: cu o distributie live (si implicit cu ce instaleaza ea daca doresti sa o instalezi).... nu prea poti face mare lucru, mai ales daca nu ai access la net.
5. Se face atata tam-tam de securitatea Windows (cum ca nu ar avea).. Pai si atunci de ce mama-zmeului o gramada din acualizarile de linux sunt pe motive de securitate?! ca sa nu mai zic ca... pe linux ai update-uri, frate, nu gluma. de exemplu, in doua (da, DOUA) saptamani... sistemul meu avea nevoie de 53 de update-uri, insumand.... 155MB. pai in ritmul asta.. umpli rapid o partitie. plus ca, atunci cand imi spune ca nu-stiu-ce librarie trebuie update-ita... eu nu stiu daca e ceva ce imi trebuie sau are legatura cu un program ce l-am dezinstalat.
6. Tot legat de update-uri, dar legat de cele majore (de kernel). Lasand deoparte ca sunt extrem de dese (eu vreu un sistem stabil, nu unul la care sa ii fac un update major o data la fiecare luna), de fiecare data cand se instaleaza un update.. in meniul de start imi ramane si varianta de a porni o versiune anterioara. pai daca as vrea o versiune anterioara.. de ce as face update?! iar editarea... numai floare la ureche nu e. din nou... o lipsa totala de logica (cu fisire de sistem care sunt mutate de la o versiune la alta, de nu mai stii unde trebuie sa le cauti - iar cautarea in linux e o aventura).
7. Uite ca incet-incet de apropiem de cifra 10. :) Tot fanii linux.. rad de BSOD de windows (adica Blue Screen Of Death). Da, e de ras.. ca e asa albastru. de cele mai multe ori in linux.. nu e nimic. pur si simplu... dispare tot... si ramane doar un cursor (nu, nu se poate face nimic). dai cu resetul, enerveaza-te... viata e minunata! si daca s-a intampla rar. da' de unde! nu, frate, macar o data pe saptamana! si nu vorbesc de un sistem cu nu-stiu-ce instalari! nu! e un sistem 'default', pe care am instalat VLC si Chrome (ca nu mi-ar trebui altceva). Si daca ar fi doar acel ecran negru! dar nuuuu, astia au macar imaginatie, si iti dau de lucru. ce am intalnit pana acum:
- totul se blocheaza si nimic nu mai merge, doar un hard-reset)
- dispare taskbarul (si orice incercare de a il reporni e sortita esecului)
- programele crapa pe rand, cum le deschid - fara nici un mesaj care sa imi spuna despre ce e vorba)
- bonus chestia de mai sus
8. ne laudam (adica ei, baietii cu linuxul) ca suntem user-friendly. da, poate suntem, dar nu daca ai vreo legatura cu Microsoft. asta insemand ca.. folosind clientul (din nou default) de mail... nu poti seta mailul pe Windows Live (aka Hotmail). Si cand reusesti.. sa nu te gandesti ca vei avea notificari... neah, alea sunt pentru campioni. :)
9. tot noi (adica ei, dar imi place cum suna) ne laudam ca avem si client de IM integrat (adica de sta in taskbar). softul.. e minunat, mirific, ultra-mega-super... dar nu merge. adica iti poti seta un account.. pentru linux.. si atat. restul... YM, Hotmail, etc... poti uita de ele.. sau poate merg, nu zic nu, dar ai nevoie de doctorat in linux.
10. si ajung la punctul culminat. din cand in cand... cand iti e lumea mai draga, evident, noi (aka ultra-mega-super-extra linuxul lu' tata mare) crapam. iremediabil si definitiv. lasam pe ecram ceva mesaje (cum ca trebuie sa ne restartam ca avem o problema)... si gata. dupa restart.. poti uita ca ai avut odata... linux. trebuie sa o iei de la capat: instalare, update, setari... noroc ca asta nu se intampla asa de des ca si problemele de la punctul 7. nuuu, asta se intampla doar o data la 2 luni.
si cum naiba sa nu spui: F¿X$&! Linux?!
Nota: Postul de mai sus nu e un pamflet! E o poveste reala! Si nu, nici eu si nici familia mea (pana la a cata speta stiu eu, oricum) nu avem nici o legatura cu Microsoft, deci nu e nici mesaj publicitar. Si.. sa nu imi spuneti ca nu am habar sa instalez un computer :)
O sa incerc sa fac un '10 things I hate about you' -nu stiu daca o sa iasa neparat 10, dar alea care o sa fie ma scot din minti!
Pe rand, in ordinea in care imi vin in minte:
1. Cica Windows e cah ca nu ai drivere, ca tre sa instalezi tot felul, etc.... Pai si atunci rahatul de Linux cum e?! Adica instalez eu ultima versiune de Ubuntu (asta ca sa fie clar ca nu incerc nu stiu ce versiune de acum 100 de ani) si care imi e surpriza? Nu tu placa de retea (nici wireless, nici aia 'normala'), placa video... e, dar nu suporta nimic de 3D, cititor de carduri (ce e ala?!) si probabil lista ar continua daca as mai avea alte componente. Si nu e vorba de nu stiu ce tricky configuratie, e un laptop standard. Bun, dupa cateva restarturi... recunoaste placa wireless, si ma pune ca activez driverul (de ce asa si nu direct... nu intrebati).
2. Interfata grafica... acu nu ca sunt eu obisnuit cu aia de Windows.. dar pe bune, trei sferturi din cele oferite 'by default' arata de parca sunt facute de copii retarzi. si (evident) nici pe net nu gasesti ceva mai breaz. ca sa nu mai spun ca modul de instalare a ramas un mister. :)
3. Setari: la ce or mai fi facut interfata grafica daca tot nu reusesc sa puna tot ce trebuie la un loc?! ca sa nu mai zic ca o gramada de chestii... le instalezi din terminal. I mean... WTF?! Pai nu trebuia sa fie o alternativa... mai la indemana?! Si nu ma luati cu 'da, dar daca instalezi totul cum trebuie ai un sistem. mai nu stiu cum' ca e o prostie. o sa explic mai jos si de ce. logica.. asta as vrea LOGICA. si sorry, dar de fiecare data.. logica imi scapa. si chiar nu ma consider un batut in cap.
4. Linux are, si face, si drege... se zice. eu vin si intreb simplu: unde?! fanii linux vin si rad de Windows Media player... pai fratilor... macar astia de la windows recunosc ca nu e perfect si ca ii trebuie multe.... dar ce sa zic daca playerele media de linux au nevoie sa instaleze pana si codecuri pentru mp3 (care nu vin 'by default') - si ghici.. ai nevoie de conexiune la net, ca nu-s direct pe disc. la fel cu cam orice altceva ai vrea sa instalezi. ca sa nu mai zic ca orice rahatel de program vine cu zeci (uneori, dar des) de librarii... si alte marlanii, ca nu mai stii ce ai instalat pe computer... ca ci concluzie: cu o distributie live (si implicit cu ce instaleaza ea daca doresti sa o instalezi).... nu prea poti face mare lucru, mai ales daca nu ai access la net.
5. Se face atata tam-tam de securitatea Windows (cum ca nu ar avea).. Pai si atunci de ce mama-zmeului o gramada din acualizarile de linux sunt pe motive de securitate?! ca sa nu mai zic ca... pe linux ai update-uri, frate, nu gluma. de exemplu, in doua (da, DOUA) saptamani... sistemul meu avea nevoie de 53 de update-uri, insumand.... 155MB. pai in ritmul asta.. umpli rapid o partitie. plus ca, atunci cand imi spune ca nu-stiu-ce librarie trebuie update-ita... eu nu stiu daca e ceva ce imi trebuie sau are legatura cu un program ce l-am dezinstalat.
6. Tot legat de update-uri, dar legat de cele majore (de kernel). Lasand deoparte ca sunt extrem de dese (eu vreu un sistem stabil, nu unul la care sa ii fac un update major o data la fiecare luna), de fiecare data cand se instaleaza un update.. in meniul de start imi ramane si varianta de a porni o versiune anterioara. pai daca as vrea o versiune anterioara.. de ce as face update?! iar editarea... numai floare la ureche nu e. din nou... o lipsa totala de logica (cu fisire de sistem care sunt mutate de la o versiune la alta, de nu mai stii unde trebuie sa le cauti - iar cautarea in linux e o aventura).
7. Uite ca incet-incet de apropiem de cifra 10. :) Tot fanii linux.. rad de BSOD de windows (adica Blue Screen Of Death). Da, e de ras.. ca e asa albastru. de cele mai multe ori in linux.. nu e nimic. pur si simplu... dispare tot... si ramane doar un cursor (nu, nu se poate face nimic). dai cu resetul, enerveaza-te... viata e minunata! si daca s-a intampla rar. da' de unde! nu, frate, macar o data pe saptamana! si nu vorbesc de un sistem cu nu-stiu-ce instalari! nu! e un sistem 'default', pe care am instalat VLC si Chrome (ca nu mi-ar trebui altceva). Si daca ar fi doar acel ecran negru! dar nuuuu, astia au macar imaginatie, si iti dau de lucru. ce am intalnit pana acum:
- totul se blocheaza si nimic nu mai merge, doar un hard-reset)
- dispare taskbarul (si orice incercare de a il reporni e sortita esecului)
- programele crapa pe rand, cum le deschid - fara nici un mesaj care sa imi spuna despre ce e vorba)
- bonus chestia de mai sus
8. ne laudam (adica ei, baietii cu linuxul) ca suntem user-friendly. da, poate suntem, dar nu daca ai vreo legatura cu Microsoft. asta insemand ca.. folosind clientul (din nou default) de mail... nu poti seta mailul pe Windows Live (aka Hotmail). Si cand reusesti.. sa nu te gandesti ca vei avea notificari... neah, alea sunt pentru campioni. :)
9. tot noi (adica ei, dar imi place cum suna) ne laudam ca avem si client de IM integrat (adica de sta in taskbar). softul.. e minunat, mirific, ultra-mega-super... dar nu merge. adica iti poti seta un account.. pentru linux.. si atat. restul... YM, Hotmail, etc... poti uita de ele.. sau poate merg, nu zic nu, dar ai nevoie de doctorat in linux.
10. si ajung la punctul culminat. din cand in cand... cand iti e lumea mai draga, evident, noi (aka ultra-mega-super-extra linuxul lu' tata mare) crapam. iremediabil si definitiv. lasam pe ecram ceva mesaje (cum ca trebuie sa ne restartam ca avem o problema)... si gata. dupa restart.. poti uita ca ai avut odata... linux. trebuie sa o iei de la capat: instalare, update, setari... noroc ca asta nu se intampla asa de des ca si problemele de la punctul 7. nuuu, asta se intampla doar o data la 2 luni.
si cum naiba sa nu spui: F¿X$&! Linux?!
Nota: Postul de mai sus nu e un pamflet! E o poveste reala! Si nu, nici eu si nici familia mea (pana la a cata speta stiu eu, oricum) nu avem nici o legatura cu Microsoft, deci nu e nici mesaj publicitar. Si.. sa nu imi spuneti ca nu am habar sa instalez un computer :)
vineri, 8 aprilie 2011
Pasarile
Cred ca nimeni nu iubeste ciorile. Nici eu, evident. Si totusi, azi am fost martorul unei scene emotionante. Nu neaparat ca mi-a schimbat parerea despre ciori, dar m-a pus pe ganduri un pic.
In fata cladiri in care lucrez e un parculet (face parte din curtea celor de la BNP, dar asta nu e relevant. Ideea e ca acel parculet are copaci, marisori. Iar in unul din acesti copaci.. e un cuib. L-am vazut acum ceva vreme, nu stiam daca e locuit.
Azi, mare scandal mare in copac. Scandalul vrabiutelor e mic copil, asta ca sa va imaginati.. Dupa sunete, ceva pasari mai mari ca vrabiutele, mi-am zis. Apropiindu-ma, m-am pus pe observat ce se petrece. Scena initiala arata cam asa: doua cotofene, cate una de fiecare parte a trunchiului si doua ciori, una in cuib si una pe creanga de dedesubt.
Ciorile... isi aparau cuibul. Cotofenele incercau (pe rand) sa atraga cioara ce nu era in cuib ca mai departe de cuib, in timp ce cealalta incerca sa ia cuibul cu asalt. Insa ciorile se repliau mereu si nu puteau fi pacalite. Mai mult, din cand in cand schimbau locurile (poate sa se odihneasca?!). Cert e ca cele doua cotofene mancau bataie. Si atunci... m-a lovit: m-am bucurat pentru ciori. Si imi doream din tot sufletul sa faca fata...
Si asta m-a facut sa ma gandesc cat de usor grupam noi totul pe categorii, navrand sa tinem cont de specificitatea fiecarui individ in parte...
In fata cladiri in care lucrez e un parculet (face parte din curtea celor de la BNP, dar asta nu e relevant. Ideea e ca acel parculet are copaci, marisori. Iar in unul din acesti copaci.. e un cuib. L-am vazut acum ceva vreme, nu stiam daca e locuit.
Azi, mare scandal mare in copac. Scandalul vrabiutelor e mic copil, asta ca sa va imaginati.. Dupa sunete, ceva pasari mai mari ca vrabiutele, mi-am zis. Apropiindu-ma, m-am pus pe observat ce se petrece. Scena initiala arata cam asa: doua cotofene, cate una de fiecare parte a trunchiului si doua ciori, una in cuib si una pe creanga de dedesubt.
Ciorile... isi aparau cuibul. Cotofenele incercau (pe rand) sa atraga cioara ce nu era in cuib ca mai departe de cuib, in timp ce cealalta incerca sa ia cuibul cu asalt. Insa ciorile se repliau mereu si nu puteau fi pacalite. Mai mult, din cand in cand schimbau locurile (poate sa se odihneasca?!). Cert e ca cele doua cotofene mancau bataie. Si atunci... m-a lovit: m-am bucurat pentru ciori. Si imi doream din tot sufletul sa faca fata...
Si asta m-a facut sa ma gandesc cat de usor grupam noi totul pe categorii, navrand sa tinem cont de specificitatea fiecarui individ in parte...
Published with Blogger-droid v1.6.8
Abonați-vă la:
Postări (Atom)