In fata cladiri in care lucrez e un parculet (face parte din curtea celor de la BNP, dar asta nu e relevant. Ideea e ca acel parculet are copaci, marisori. Iar in unul din acesti copaci.. e un cuib. L-am vazut acum ceva vreme, nu stiam daca e locuit.
Azi, mare scandal mare in copac. Scandalul vrabiutelor e mic copil, asta ca sa va imaginati.. Dupa sunete, ceva pasari mai mari ca vrabiutele, mi-am zis. Apropiindu-ma, m-am pus pe observat ce se petrece. Scena initiala arata cam asa: doua cotofene, cate una de fiecare parte a trunchiului si doua ciori, una in cuib si una pe creanga de dedesubt.
Ciorile... isi aparau cuibul. Cotofenele incercau (pe rand) sa atraga cioara ce nu era in cuib ca mai departe de cuib, in timp ce cealalta incerca sa ia cuibul cu asalt. Insa ciorile se repliau mereu si nu puteau fi pacalite. Mai mult, din cand in cand schimbau locurile (poate sa se odihneasca?!). Cert e ca cele doua cotofene mancau bataie. Si atunci... m-a lovit: m-am bucurat pentru ciori. Si imi doream din tot sufletul sa faca fata...
Si asta m-a facut sa ma gandesc cat de usor grupam noi totul pe categorii, navrand sa tinem cont de specificitatea fiecarui individ in parte...
Published with Blogger-droid v1.6.8
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu