London, part II

Sambata, ora 8:30. Cap-compas Londra. Basingstoke ramane incet in urma...

Drumul pana in Londra e lung, mai lung decat imi parea pe harta. Si cum am ocolit centrul, nu
a fost absolut nimic interesant de vazut.

Ajungem la hotel. Imi fac check-in-ul rapid, imi doresc sa iesim cat mai repede in oras, la
vizitat. Rad cu Stephan de ploaie. Nu putea fi ‘doar’ innorat?! De ce trebuie sa si ploua? O
ploaie marunta si deasa, si mai ales extrem de rece. O luam la picior spre Waterloo Station,
pentru ca Stephan sa vada cand are trenul inapoi. Facem un mic ocol, dar nimerim pana
la urma. Gara e imensa. Si nu stiu daca e doar faptul ca are mai multe nivele (unul pentru
trenuri si 2 pentru statii de metrou), daca e pentru ca e in totalitate acoperita (adica peroanele sunt in interiorul cladirii) sau e pur si simplu mare....

Nu reusim sa ne dezmeticim cu mersul trenurilor, dar stiind ca sunt foarte dese in directia
Basingstoke, ne hotaram sa plecam.

Trecem Tamisa pe pod. De pe pod admiram un pic imaginea Londrei: The Eye, London
Bridge, Big Ben.... Si pornim la drum.

Primul pas: sa ne luam bilete pentru ‘hop on – hop off’ tour. Pretul nu e mic (25 de lire),
dar macar vom avea posibilitatea de a vedea Londra ‘de sus’. Asteptam autobuzul cam 10
minute, intretinandu-ne cu casierita (eram singurii clienti in acel moment). Si ploua......

Hop-on pe ‘acoperis’, adica pe platforma superioara. Bun, acum eu inteleg ca ploua.... dar sa
stai jos, la nivelul strazii, inauntru, imbracat de ploaie (pelerina, etc) – dar la caldurica si in loc acoperit... mi se pare o stupizenie. Adica mergi sa te plimbi cu autobuzul, cum ar veni, ca de vazut nu vezi mare lucru. Ca am inghetat sus? Oh, da. Dar... a fost fun si nu regret asta.

Am coborat la Buckingham Palace, sperand sa vedem schimbarea garzii. Momentul... il
prindem, dar intervin 2 ‘dar’:

1. Ploua, iar cand ploua, nu se ma face parada de la schimbarea garzii. Eventual fac o scurta parada calare, dar nu e obligatoriu. Dar asta am aflat doar dupa aia.

2. ‘Manifestatie’. Mii de oameni. Toti vrand sa vada acelasi lucru. Iar posibilitatile de ‘vizionare’ extrem de limitate. Dand din coate (ce mult te ajuta uneori ca nu ai umbrela) ajungem pana in fata. Sau relativ in fata, la 2-3 randuri de ‘linia intai’.
Concluzie: dupa cateva minute, inghiontiti din toate partile (nu eram singurii ce dadeam
din coate), am hotarat sa renuntam. Nu am luat in calcul aglomeratia de la autobuz. Bafta
noastra a stat tot in ploaie. Caci toti, precum gainile, s-au inghesuit la caldurica. Platforma era aproape libera.
Next stop: Madame Tussaud. Si nu pentru a vedea muzeul (by the way, si aici era coada
la intrare), ci pentru a rezolva cu biletul de avion. Vroiam sa il am in mana, inainte de a ma
putea bucura total de ceea ce vad. Am gasit destul de repede o agentie.. si in 10 minute
treaba era rezolvata. Aveam bilet! Acum puteam merge oriunde, nu mai aveam gandul la
altceva...
Dar a a parut o alta problema. Lasand deoparte ca ni se facuse cam frig, ne era foame. Asa
ca am intrat intr-un restaurant italienesc. Am mancat excelent.
Incalziti si cu burta plina, dar si fara alte ‘probleme’, am reluat turul.
Londra ni se desfasura la picioare: Catedrala St Paul, Trafalagar Square, Big Ben,
Parlamentul, The Eye, London Dungeons, London City, London Bridge, The Tower of
London... minunat (pozele ar trebui sa fie elocvente). Turul, ca orice tur... s-a incheiat la
locul de plecare: Waterloo Station. Am mai stat cu Stephan la o cafea, apoi.. el s-a intors
in Basigstoke, iar eu la hotel. O zi plina trecuse. Un dus cald (ce bine a prins dupa frigul de
afara) si apoi somn.
Pentru prima data de cand dorm in hoteluri (si cred ca am trecut prin ceva hoteluri la viata
mea), a trebuit sa dorm cu geamul deschis. Desi am oprit caloriferele, caldura era aproape
sufocanta. Tevile treceau prin podea, generand caldura suplimentara. Si era atat de cald,
incat, daca nu as fi vazut caloriferele as fi fost convins ca incalzirea se face prin pardoseala.
Concluzia celor 2 zile la Londra? Daca zic ca acum Londra e pe un bine-meritat loc trei (in
topul meu propriu si personal) al oraselor ce trebuie vizitate cred ca am zis tot. Si un lucru stiu sigur: ma voi intoarce aici. Un singur regret: aglomeratia din toate punctele de vizitat. Si acum nu e sezon. Si cand spun aglomeratie ma gandesc: ‘forget Paris’.