Amsterdam (IV)

Ne-am trezit omeneste (adica tot la ora 8).
Si am mers sa ne luam micul dejun. Incercand (si nereusind) sa gasim un motiv bun pentru care nu ne cazasem de la inceput aici.
Cu burtile pline (ca da, suntem romani si suntem mandri, iar prostii aia de suedezi de au inventat bufetul de le poarta numele nu s-a gandit ca existam si noi pe lumea asta); si am mai luat cate ceva si cu noi (dar nu mare lucru, vreo 2 unturi si 3 gemuri - nu ne-am putut abtine). Ne-am facut bagajele si... la drum. Dar nu inainte de a da un pic iama prin magazinul cu suveniruri, unde am gasit preturi mai bune - nu la toate, dar la multe - decat in oras.
Prima oprire: muzeul van Gogh. Cand GPS-ul ne-a adus pe strada unde e muzeul am crezut in primul moment ca am nimerit intr-o manifestatie: o coada impunatoare ne astepta. Am parcat masina (din nou, nu usor) si ne-am asezat cumintei la rand. Dupa aproximativ 30 de minute, am reusit sa intru. Am fost impresionat. De felul in care e aranjat/organizat, de tablouri (nu au numai van Gogh), de cam tot. chiar si de preturile de la magazin, ce mi s-au parut rezonabile. Pentru cat de scumpe mi-au parut toate in Amsterdam, magazinul a parut doar cu solduri. :)
Daca vreti sa ajungeti in Amsterdam, ce trebuie facut e sa luati bilete din timp, online. Se evita astfel extrem de multe cozi si momente moarte, ca sa nu mai vorbim ca pentru pachete preturile sunt mai bune. Si exista sansa sa existe oferte speciale. Mi-a luat cam o ora jumate sa vad cele 4 etaje ale muzeului. Ziua incepuse pozitiv.
Dat fiind ca era deja ora 1, Radu a hotarat sa renunte la muzeul figurilor de ceara. Asta insemna ca mai am casa memoriala Rembrant si apoi.. program de voie.
Casa memoriala Rembrant nu a fost deloc asa cum ma asteptam. Dar asta nu inseamna ca nu am ramas impresionat de ea. COnceptul nu e chiar de muzeu: e de fapt casa in care a locuit el, ce ne prezinta modul in care se traia pe atunci. Si pe langa, ceva tablouri si multe 'tiparituri' - aka litografii. Am avut norocul sa asist si la o demonstratie a felului in care se tipareau litografiile.
Sa nu uit concluzia opt: nici GPS-ului nu i-a placut in Amsterdam - a reusit performanta de a ne invarti de 5 (da, CINCI) ori pe acelasi strazi (cu foarte mici modificari, date de incercarea mea disperata de a iesi de acolo). Pentru ca in final sa reusim atunci cand nu am mai tinut cont de el (adica de ea, suava voce din GPS).
Am mancat la un restaurant chinezesc. Din nou, nici un repros, din contra. Servire extrem de rapida, cu zambetul de buze. Si o mancare extrem de gustoasa. Macar prin asta, Amsterdamul ne-a placut.
Mm facut ultimele poze, profitand de lumina foarte buna.
Si am plecat la drum. Care drum de intoarcere m-a facut sa imi pun problema care sunt soferii cei mai prosti, nemtii sau olandezii - raspunsul inca nu l-am gasit, desi am mai dezbatut problema. Nu imi dau seama ce ma deranjeaza mai tare, agresivitatea nemtilor sau senzatia pe care ti-o dau olandezii ca habar nu au ce fac. Cand o sa ajung la o concluzie o sa va anunt.
Daca este sa adun toate, concluzia e cam asa: un oras extrem de scump, dar cu servicii relativ de slaba calitate, in care senzatia de depravare reuseste sa acopere frumosul cladirilor si canalelor, iar biciclistii te pot transforma din om in neom. Pentru mine, Amsterdamul si-a castigat un binemeritat loc alaturi de Praga: un oras minunat, dar locuit.